Ansamblul bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae”, localizat pe strada Vasile Lucaciu, nr.12 din oraşul Nădlac, este alcătuit din: clădirea bisericii ortodoxe cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” și incinta cu gard de fier forjat, construcții ce datează din secolul al XIX-lea.
Istoric
Imediat după aşezarea la Nădlac, stăpânul feudal Iakšič a ordonat construirea unei biserici în imediata apropiere a fortificaţiei sale, cunoscută astăzi sub numele de „Biserica din Dolmă”.
După mulţi ani de încleştări militare, cu piatra rezultată din demolarea cetăţii lui Iakšič s-a construit o biserică cunoscută astăzi sub numele de „biserica din Velj”. La începutul secolului al XIX-lea, din acest vechi lăcaş de cult vor fi aduse numeroase obiecte de cult valoroase în noua biserică ridicată între anii 1822 şi 1829. Tot în acea perioadă se va transfera şi hramul bisericii,
“Sfântul Ierarh Nicolae”.
După aşezarea comunităţii slovace la Nădlac între anii 1802-1805, aceştia şi-au construit o biserică impunătoare între anii 1812-1822, care să indice prosperitatea comunităţii.
De asemenea, în acea perioadă, vatra satului s-a mutat puţin mai la nord, dezvoltându-se porţiunea numită „de din sus” a Nădlacului.
Francisc Schvab din Kikinda Mare, a fost cel însărcinat cu efectuarea şi supravegherea lucrărilor de edificare a noii biserici ortodoxe la Nădlac. Piatra de temelie a noii biserici s-a pus la data de 28 aprilie 1822.
Lucrările la această frumoasă biserică au durat până în 1829, după cum e consemnat deasupra uşilor de acces în clădire.
Imediat după finalizarea lucrărilor, în 1829, acest nou lăcaş de cult a fost sfinţit de către un sobor de preoţi, condus de către protopopul din Sânnicolaul Mare. În acei ani, preoţi la Nădlac erau: Mihail Cervencovici (1817-1833); Flore Merce (1800-1831), Pavel Merce (1817-1830) şi Lazăr Cervencovici (1794-1833).
Arhitectură
Aspectul de astăzi al bisericii datează de la sfârşitul secolului al XIX -lea. Până la acea dată ferestrele aveau dimensiuni mai mici, iar înălţimea interioară era mult mai joasă.
De asemenea turnul era mai puţin înalt şi avea o cu totul altă înfăţişare. La început, pereţii interiori ai bisericii erau văruiţi în alb, cu unele tablouri și icoane aduse din vechea biserică.
Artistul Ioan Zaicu va realiza icoane pe catapeteasmă, pe stranele cantoriale şi pe tronuri, pe „boltirile bisericii” şi opt fresce mari pe pereţi.
Partea de lemnărie din biserica nădlăcană este realizată de familia de sculptori Bosioc, Nestor cu fiii săi Iosif şi Iuliu. Pentru ornamentele de pe bârnele iconostasului, strane şi tronuri sunt folosite vrejuri de viţă de vie, donate de credincioşi, care apoi au fost aurite cu foiţă de aur.
Noul iconostas – lung de 10 m şi înalt de 15 m – cuprinde 4 registre de icoane.
Sculptura iconostasului şi a mobilierului este realizată cu elemente decorative în stil baroc.
În prezenţa unui mare număr de credincioşi, la data de 15/27 august 1898, sâmbăta, s-a sfinţit lăcaşul de cult. Slujba de sfinţire, urmată de Sfânta Liturghie, a fost săvârşită de un sobor de preoţi care l-a avut în frunte pe Ioan Meţianu – episcopul Aradului şi pe preoţii nădlăcani Vincenţiu Marcovici şi Nicolae Chicin. Atunci au fost aşezate în masa Sfântului Altar moaşte de sfinţi.
În anul 2000-2001 se restaurează pictura interioară a bisericii, de către pictor-restaurator Ana Marcu, pictură care era afumată de la lumânările care ardeau în biserică de mai bine de un secol.
Curiozităţi