Antrepozitul Andrényi nr. 7

Istoric

Acest antrepozit a fost construit între anii 1890-1900 de familia de comercianţi Andrényi, originară din Ghioroc. Baronul Andrényi Karoly deţinea un magazin cu produse feroase situat pe actualul Bd. Revoluţiei, nr.97, colţ cu actuala Str. Unirii, dezvoltându-și cifra de afaceri mai ales după ce fiii săi, Karoly Jr. şi Lajos, s-au implicat alături de el în comerț.

Károly Jr. , absolvent al Academiei Comerciale din Graz, moşteneşte o piaţă de desfacere şi achiziţie în această regiune, având la 1875 o sucursală la Oradea, pe care o va prelua în scurt timp fratele său, Lajos. Împreună își extind afacerea spre Ardeal şi sud-estul Regatului, ajungând să fie considerați printre cei mai notorii comercianţi de produse feroase din Ungaria. Astfel, spre finele sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea, firma condusă de către aceștia ajunsese la performanţa de a primi sau expedia prin Gara Arad între 1 şi 8 vagoane cu marfă.

La un astfel de flux comercial, magazinul și depozitul de pe Bulevard au devenit neîncăpătoare. În această situaţie, baronul Andrényi decide să ridice două noi depozite pe vechea stradă Petofi Utca, actuala Unirii, nr. 5-7. Om cu gusturi cizelate în Occident, fiind totodată şi un mare colecţionar de artă, Andrényi, conştient de necesitatea păstrării aspectului estetic al urbei, a recomandat arhitecţilor să îmbine utilul cu plăcutul, preferând construirea celor două Antrepozite în stil eclectic-secession.

Arhitectură

Arhitectura ce definește armonios această clădire este în stil Secession, cu cărămida la vedere. Stilul arhitectural Secession a fost o mișcare artistică apărută în 1897 la Viena, care a reunit mai ales pictori, graficieni și arhitecți, din dorința de a se desprinde de tradiția istoristă, dominantă în vremea respectivă în Europa și America de Nord.

Termenul de „Secesiune”, o variantă germanizată a curentului „Art Nouveau”, a apărut în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Acest curent a generat în cadrul tuturor cercurile artistice eforturi de desprindere din vechile tipare, căutându-se căi de combatere a sărăcirii și uniformizării, comportate de standardele producției industriale. Artiștii din arhitectura de „Secesiune” au practicat, în genere, un anume stil geometric, ce a contribuit la cristalizarea direcției rațional-funcționaliste. Dinspre Viena, mișcarea secesionistă s-a răspândit în acele vremuri și în alte provincii ale Imperiului Austro-Ungar.

În Transilvania, clădiri în stil secession pot fi întâlnite în orașe precum Cluj-Napoca, Turda, Timișoara și, bineînțeles, prin această clădire tipică stilului, în orașul Arad. Prin urmare, vechiul depozit este prevăzut cu un schelet metalic ce pornește din pivniţă până în pod, doar faţada fiind construită și ornată cu cărămidă. Acest formidabil edificiu mai atrage atenția și prin cele două etaje superioare, prin ai săi pilaştri cu caneluri ale zonei decroşate, care susţin un atic uşor în semicerc, încadrat de atice ondulate. Faţada parterului a fost modificată pe la jumătatea ultimului deceniu al secolului al XX-lea.

Curiozități

Andrényi Karoly Jr. a fost preocupat şi de soarta angajaţilor săi, fapt ce l-a determinat să introducă un sistem de pensii, preluat ulterior şi de alţi industriaşi din Arad. În această clădire a funcţionat în perioada comunistă I.C.R.T.I. Arad (Întreprinderea Comerţului cu Ridicare Textile şi Încălţăminte). Era o întreprindere de stat creată la nivel naţional, cu sedii în fiecare oraş-reşedinţă de judeţ. Această întreprindere primea din toată ţara diverse mărfuri de manufactură, distribuindu-le apoi magazinelor din Arad: Ziridava, Aradul, Gulliver etc.