Biserica ortodoxă de lemn cu hramul “Sfântul Mucenic Dimitrie”, este situată pe strada Principală la nr. 97 în localitatea Roşia Nouă. Acest lăcaş de cult datează din anul 1809.
Dintr-o serie de documente vechi reiese faptul că Episcopul Sinesie Jivanovici al Aradului menţionează că în anul 1775, aici în localitatea Roşia Nouă exista o biserică veche de lemn cu hramul “Bunavestire”. În anul 1810, biserica aceasta este strămutată în satul Şteia, azi în judeţul Hunedoara. Iar pe locul bisericii vândute, locuitorii satului îşi vor ridica actuala biserică cu hramul “Sf. Mucenic Dimitrie”, biserică ce va fi sfinţită în 1811 de protopopul Zaharia Protici al Vărădiei. Ctitorii acestei Biserici ortodoxe din lemn sunt enoriaşii din localităţile Roşia Nouă şi Obârşia.
Biserica este construită din bârne groase de stejar în stilul comun bisericilor de lemn din Ardeal. Turnul-clopotniţă se înalţă peste pronaos, fiind consturit din scânduri de brad. Clădirea bisericii este acoperită cu şindrilă.
Clopotniţa este separată de biserică, clopotul fiind achiţionat în anul 1934. În decursul Primului Război Mondial, clopotul original al bisericii a fost rechiziţionat, astfel că în anul 1921 turnul-clopotniţă a fost prevăzut cu un nou clopot.
Pictura din interiorul bisericii a fost realizată în anul 1820 de meşterul Nicolae Zugrav din Lupşa Mare, potrivit unei inscripţii din “Catavasierul de la Râmnic” din anul 1750, aflat în arhiva bisericii. În acest document sunt menţionate următoarele cuvinte: “Să se ştie că eu Nicolae Zugrav am zugrăvit Biserica din Roşia în anul 1820, s-au gătat aprilie 17”.
Despre iconostas şi trei dintre icoanele împărăteşti, se presupune că ar proveni de la biserica veche strămutată la Şteia. Icoanele sunt databile în secolul al XVIII-lea.
Lucrări de reparaţie au avut loc succesiv în anii 1862, 1867 şi 1902.
În anul 1943 biserica a fost tencuită pe dinafară, însă tradiţia spune că a fost pictată şi pe exterior.