Ansamblul din cartierul Gai a fost ridicat de episcopul Sinesie Jivanovici, între anii 1760-1762, fiind o remarcabilă realizare a barocului ecleziastic provincial. Tot în curtea mănăstirii se află monumentul istoric Biserica de lemn „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, datată între anii 1745-1754.
În partea de sud a conacului-biserică al Mănăstrii „Simeon Stâlpnicul” din cartierul Gai a fost strămutată, în anul 1986, de pe dealul cimitirului din Selişte (de Mureş), Biserica de lemn „Sf. Apostoli Petru şi Pavel”.
Deşi pe stâlpul din stânga al ancadramentului uşii din sud a bisericii este cioplit anul 1775, lăcaşul de cult este mai vechi, acest an reprezentând probabil data unei reparaţii sau a sfinţirii sale. În 1937, după edificarea în Selişte a actualei biserici din cărămidă, clădirea din lemn, veche de aproape două sute de ani, a fost dezafectată cultului şi părăsită.
După aproape 60 de ani de uitare şi nepăsare, de acolo, din cimitirul satului, biserica din lemn, a fost adusă în Gai, restaurată şi aşezată pe locul actual.
Dimensiunile bisericii de lemn sunt de 11,10 m lungime, respectiv 4,90 lăţime. Aceste dimensiuni conferă construcţiei echilibru. Așadar, monumentalitatea acestei biserici este asigurată nu prin dimensiune ci prin respectarea ideii arhitectonice şi proporţii.
Spaţiul din interiorul lăcașului este împărţit în pronaos, despărţit de naos, printr-un perete incomplet, şi iconostasul, cioplit din scânduri groase de gorun. Intrarea în biserică, se face prin cele două uşi, cu înălţimea redusă, plasate pe latura de vest, spre pronaos şi spre sud cu deschidere direct în naos.
Doar altarul şi iconostasul bisericii sunt pictate, fără a se cunoaşte cu precizie data realizării acesteia, dar în mod cert, de zugravii Filip din Lugoj şi Nicolae din Lupşa Mare, în timpul păstoririi preotului Vasile (Popovici).
Pictura iconostasului se desfăşoară pe două registre. Primul redă şirul celor 12 apostoli, întrerupt la mijloc de icoana care-l reprezintă pe Isus Hristos pe tron, în ipostază de învăţător şi judecător, iar al doilea, prezintă, în medalioane, pe cei 12 proroci, având în centru, pe un fundal arhitectural, scena Răstignirii şi anume Iisus pe cruce, cu Maica Domnului, însoţită de una din sfintele femei, în stânga, iar în dreapta pe Sf. Apostol Ioan şi un soldat cu suliţa.
Atât pentru acoperiş cât şi la turn s-a folosit tehnica construcţiilor în paiantă, importată din vestul Europei.
În iunie 2011, o echipă de dulgheri – tâmplari din Gârda (judeţul Alba) – a efectuat lucrări de reparare a bisericii, care au constat din schimbarea acoperişului, turlei şi a altor elemente din lemn ale construcţiei degradate.
Biserica Sârbească este un lăcaș de cult ridicat în Arad între anii 1698-1702, în perioada colonizării sârbești. De-a lungul timpului, acesta a fost modificat și restaurat în repetate rânduri.
Biserica Franciscană a fost construită de către călugării franciscani ai „Ordinului Sfântul Francisc d’Assisi”. Ulterior, Cetatea Aradului a fost ridicată în jurul acestei biserici.
Biserica cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din incinta Spitalului Clinic Judeţean al municipiului Arad este monument istoric ce datează din prima jumătate a secolului al XVIII-lea.