Clădirea declarată monument istoric este un o ilustrare reușită a Secessionului arădean de la începutul sec. al XX-lea. Edificiul prevăzut cu parter și două etaje superioare actualmente încorporează locuințe familiale.
La jumătatea secolului al XIX-lea, Aradul a devenit „oraș liber regesc”, statut care a reprezentat un impuls pentru înflorirea sa economică și culturală. Progresele făcute în aceste domenii și-au pus amprenta și asupra arhitecturii arădene.
În acea perioadă, Aradul a avut atât proprii meșteri și arhitecți, cât și proiectanți străini, care au ridicat clădiri în spiritul stilului 1900. Planurile de amenajare a Aradului au împiedicat dezvoltarea haotică a urbei, care a devenit astfel un important centru economic, cu rol politic si militar în regiune.
Casa cu două etaje superioare a fost realizată în stil Secession, cu ornamentaţie bogată şi placaje din ceramică glazurată. Edificiul are valoare documentară şi arhitecturală.Termenul de „secesiune”, o variantă germană a curentului „Art Nouveau”, a apărut în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, oferindu-se ca alternativă la desuetitudinea tiparelor artistice consacrate.
Clădirea situată pe strada Unirii la numărul 11 a fost construită la începutul secolului al XX-lea, în stil Secession. Construcția conține un parter și două etaje superioare.
Această casă deosebită a fost construită în stil Secession, Edificiul cu demisol, parter și trei etaje superioare găzduiește locuințe familiale, iar la demisol, un spațiu comercial.
Clădirea a fost ridicată la începutul secolului al XX-lea, în stil Secession, la comanda lui Domany Ștefan, un renumit comerciant de covoare, furnizor al curții regale și imperiale.