Clădirea, care actualmente găzduiește locuințe private, a fost construită în stil Secession specific caselor de raport de la începutul secolului XX și finalizată în anul 1913.
Orașul Arad s-a extins tangențial Cetății, urmând principiile compoziției urbanistice „Ringstrasse” - a unei mari axe (bulevard), lucru remarcat de istoricul Nicolae Iorga ca fiind asemenea unei bucăți din ringul vienez. Sfârsitul secolului al XIX-lea găsește orașul de pe râul Mureș într-o efervescență comercială și culturală, care s-a răsfrânt asupra aspectului constructiv al orașului.
Clădirea cu două etaje deține o structură de rezistenţă realizată din cărămidă şi planşee din lemn. Distingându-se prin ornamentele geometrice și feroneria originală la poarta de intrare, clădirea este realizată în stil Secession simplu, specific caselor de raport de început de secol XX.
Termenul de „secesiune”, o variantă germană a curentului Art Nouveau apărut în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, s-a aplicat în cercurile artistice tuturor eforturilor de desprindere din vechile tipare, fiind căutate căi de combatere a sărăcirii și uniformizării comportate de standardele producției industriale.
Clădirea cu demisol, parter și un etaj superior, situată pe Bulevardul Decebal colț cu str. Aviator Georgescu, a fost ridicată în anul 1903 într-un stil arhitectural caracteristic Aradului.
Clădirea declarată monument istoric a fost construită în anul 1883 în stil neo-baroc, purtând elemente arhitecturale renascentiste. Actualmente, edificul găzduiește locuinţe private.
Clădirea proiectată de arhitectul arădean Silvestru Răfiroiu se deosebește de ansamblul arhitectural înconjurător, având un parter și două etaje în stil Bauhaus.