Clădirea denumită „Casa cu lacăt” reprezintă un important obiectiv turistic al orașului Arad, care amintește de evenimentele revoluţionare din anii 1848-1849. Aici funcționa în trecut reşedinţa poliţiei secrete imperiale austriece, iar în pivniţa casei erau întemnițați numeroşi revoluţionari.
Clădirea a fost ridicată în jurul anului 1815 de către Iosif Winkler, un puternic comerciant vienez. La început, clădirea a fost centrul breslelor arădene, aceste organizaţii având tradiţii vechi în regiune. Întâia breaslă arădeană a fost înregistrată în catastifele Aradului în preajma anului 1706 – Breasla Cojocarilor.
În colţul dinspre piaţa Plevnei, clădirea are o nişă care până în 1994 adăpostea renumitul Butuc de fier - un butuc de lemn învelit în tablă, realizat după un model tipic vienez de sculptorul timișorean Moritz Heim. Butucul breslelor a fost confecționat în anul 1827, la comanda unui comerciant macedo-român pe nume Andrei Trandafir. Acest tip de butuci se găseau în oraşe precum Viena, Buda, Bratislava, Oradea, Timişoara şi altele.
Istoria locală atestă faptul că butucul avea o simbolistică aparte în viaţa și activitatea breslaşilor arădeni. Calfele, pentru a dovedi faptul că au trecut prin Arad, treceau pe la acest centru al breslaşilor pentru a bate câte un cui în renumitul Butuc. Fiecare cui avea un cap distinct, reprezentând o ștampilă caracteristică respectivei calfe. Obiceiul s-a păstrat până în anul 1872, când a apărut legea care a desființat breslele.
Strada Tribunul Dobra, pe care se află clădirea, a trecut prin evenimentele fulminante ale revoluției din 1848-1849. Pe această stradă s-au purtat lupte sângeroase în data de 8 februarie 1849, între gărzile naţionale orăşeneşti şi trupele austriece, care luaseră sub asediu Cetatea Aradului. După sfârșitul Revoluţiei Paşoptiste, în clădire a funcţionat Poliţia Secretă Imperială Austriacă, iar în subsolul edificiului au fost închişi numeroși revoluţionari.
Clădirea a fost ridicată în 1815, fiind mai apoi supraetajată în anul 1851. Faţada a suferit mai multe modificări în decursul timpului. Clădirea prezintă două etaje superioare și o curte interioară. În prezent, ea adăpostește locuințe familiale la etajele superioare și câteva societăți comerciale la parter.
În privința subsolului clădirii, există varii legende ale locului, conform cărora armata ar fi întreținut o serie de tunele secrete, care erau conectate cu interiorul Cetății Aradului, însă aceste zvonuri nu au fost adeverite niciodată.
Nişa ce adăpostea „Butucul de fier” a fost protejată de o bară metalică, închisă în lateral cu un lacăt. Acest detaliu a consacrat clădirea cu titulatura „Casa cu lacăt”. Potrivit unei alte legende a locului, proprietarul clădirii ar fi spus la inaugurare că aceluia ce va reuşi să deschidă lacătul respectiv i se va da întreaga clădire drept recompensă. Butucul restaurat se află astăzi expus într-una din sălile Muzeului de Istorie al judeţului Arad.
Sinagoga Neologă din Arad este un lăcaș de cult evreiesc din municipiul Arad, localizat pe Str. Tribunul Dobra nr. 10. Ea a fost construită în perioada 1827-1834, în stil grec, toscan.
În acestă clădire au avut loc importante evenimente sociale pentru viața politică și culturală ale vremii, dar și pentru comunitatea etnicilor sârbi, germani și maghiari din Municipiul Arad.
Hanul a fost un depozit comercial în stil neorenascentist. La colţul clădirii, pe deasupra balconului a fost asezată o tablă de marmoră roşie cu inscripţia germană „Zum goldenen ABC”.