Palatul de pe str. Episcopiei nr. 3 este o construcție de tip casă de raport, cu parter şi trei etaje, care se remarcă prin diversitatea decorativă şi multitudinea materialelor utilizate. Clădirea a fost construită în anul 1911 după planurile arhitectului Milan Tabacovits.
Nici un vot
Se încarcă...Istoric
În Aradul de la sfârșitul sec. al XIX-lea, clasa mijlocie cu o forţă economică în creştere s-a orientat către cele mai noi curente din Europa Centrală privind iniţiativele și conceptele arhitectonice urbane.Arhitecţii pregătiți în idiomul Secession în centrele imperiului Austro-Ungar au construit pentru familiile întreprinzătorilor locali arădeni numeroase şi ambiţioase imobile de raport care marchează până astăzi contextul urban în centrul acestor oraşe.
Secesiunea vieneză a fost o mișcare artistică apărută în 1897 la Viena. Mișcarea a reunit mai ales artiști plastici, pictori, graficieni și arhitecți, care s-au rupt de tradiția istoristă, dominantă în vremea respectivă în Europa și America de Nord, de unde numele de Secession.
Termenul de „secesiune”, o variantă germană a curentului Art Nouveau apărut în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, s-a aplicat în cercurile artistice tuturor eforturilor de desprindere din vechile tipare, fiind căutate căi de combatere a sărăcirii și uniformizării comportate de standardele producției industriale.
Arhitectură
Pe str. Episcopiei există, parcă concurând una cu alta, câte două edificii construite după planurile lui Emil Tabacovits şi alte două, la fel de impunătoare, proiectate de Szántay Lajos. Casa de la nr. 3, proiectată în 1911 de Emil Tabacovici, este un exemplar original al stilului „1900” din Arad.
Personalitatea clădirii stă în armonia îmbinării elementelor, într-un joc al volumelor decorului construit şi aplicat ce încântă ochiul, şi în marea varietate a materialului utilizat. Alternanţa bow–window-urilor cu balconaşe de diferite forme şi mărimi, cu balconaşe din zidărie ori din fier forjat şi copertine susţinute de stâlpi din lemn dau farmec faţadei.
O notă aparte o dă capul de femeie din profil, uşor în relief, ce este amplasat pe consolele ce susţin bow-window-urile.
O poartă pietonală în două canate cu decor vegetal uşor conturat conduce spre o galerie a porţii şi spre casa scării, minuțios lucrate, ce dau spre o curte interioară, unde se află un simulacru de bazin în mijlocul căruia este amplasat un grup statuar format dintr-o lebădă şi un copil.
Casa se menţine destul de bine, curtea este îngrijită. Grupul statuar, astăzi dispărut, este înlocuit cu un pitic din ghips. Casa era prevăzută cu două lifturi, unul pentru lemne şi celălalt pentru persoane, acesta din urmă fiind demontat în timpul regimului comunist şi instalat ulterior în Hotelul Central. El funcţionează şi astăzi în bune condiţii.
Curiozități
Emilian (Milan) Tabaković, arhitectul acestei impunătoare clădiri, s-a născut în august 1860, la Arad, într-o familie de creştini ortodocşi sârbi, originari din Herţegovina.În perioada 1892 – 1912, Tabaković a realizat planurile de arhitectură sau a fost antreprenorul în construcţii pentru un număr mare de clădiri – de la case familiale, la edificii economice, culturale şi religioase de mare anvergură: Palatul Neumann, Palatul Liceului Economic, Palatul Episcopal Sârbesc, Templul Masonic sau Palatele ce adăpostesc azi Spitalul de Pediatrie, Spitalul ORL, Spitalul TBC etc.
Obiective turistice similare
Casa declarată monument istoric a fost ridicată în anul 1908, în stil Secession cu elemente Art-Nouveau. Este prevăzută cu parter și un etaj superior, care adăpostesc astăzi locuințe familiale.
Clădirea declarată monument istoric a fost zidită în anul 1910, în stil Secession. Actualmente clădirea cu demisol, parter și două etaje superioare, găzduiește locuințe familiale.
Palatul a fost ridicat în anul 1897 în stil Jugendstil/Art-Nou. Actualmente, clădirea cu parter și trei etaje, găzduiește locuințe familiale, spații comerciale și parohia greco-catolică din Arad.
