Clădirea declarată monument istoric a fost ridicată în anul 1912 în stil neo-baroc, pe bulevardul principal al Aradului. Actualmente, clădirea găzduiește locuințe familiale.
Aradul s-a extins urmând principiile compoziției urbanistice „Ringstrasse”, a unei mari axe (bulevard), lucru remarcat de istoricul Nicolae Iorga ca fiind asemenea unei bucăți din ringul vienez. Multe dintre construcțiile arădene realizate în primii ani ai secolului XX au fost influențate de stilistica arhitecturală neo-barocă, eclectică sau Secession, fapt vizibil pe artera principală a orașului - respectiv bulevardul Revoluției.
Clădirea cu un etaj a fost realizată în stil neo-baroc cu elemente Jugendstil. Este ornamentată cu frumoase motive florale şi antropomorfe, aceasta având o valoare arhitecturală şi documentară semnificativă. Edificiul adăpostește azi spații comerciale la parter și locuințe la etaj.
Proprietarul era Anton Czigler, primul arhitect şef al comitatului. Până la primul război mondial faţada clădirii a fost modificată de mai multe ori, azi păstrând elementele stilului eclectic.
Clădirea declarată monument istoric este situată pe Bulevardul Revoluției la nr. 99, pe o porțiune stradală care la începutul sec. al XX-lea se numea strada col. Teodor Pirici.
Clădirea a fost construită la sfârșitul secolului al XIX -lea, în jurul anilor 1890. Edificiul cu parter și două etaje superioare poartă caracteristici de influență neo-barocă.