Castelul Dietrich Schulkowsky este localizat în centrul oraşului Pâncota, a fost realizat în stil baroc, datând din anii 1825 – 1840. De-a lungul istoriei, castelului nobiliar s-a aflat în proprietatea baronului Iosif Dietrich, a prinţului Iosif Schulkowsky, precum şi a conţilor Pallavicini.
Nici un vot
Se încarcă...Istoric
Castelul Schulkowsky a fost ridicat în anul 1840, devenind o clădire reprezentativă pentru barocul arădean. Moșia Pâncotei, pe care se află castelul nobiliar, s-a aflat întâia oară în proprietatea familiei nobiliare Losonczy, apoi a intrat în posesia familiilor nobiliare Gyulay, Rajnald, iar mai apoi s-a aflat în posesia prințului Rajnald de Modena, până în anul 1822. La scurt timp, moșia Pâncotei a fost achiziționată de către baronul Iosif Dietrich.
Baronul Iosif Dietrich a fost un iubitor de frumos și de artă, fapt demonstrat prin vizitele la castelul său a unor personalități de talie internaţională precum compozitorul Franz Liszt sau scriitorul Jokai Mor.
După ce baronul Dietrich a decedat, proprietatea de la Pâncota a intrat în posesia ginerelui său, prințul polonez Iosif Schukowschi. Odată cu venirea lui Schulkowschi la castel, moşia întreagă va intra într-un declin continuu.
Odată cu moartea primei soții, baronul s-a recăsătorit cu o actriță originară din Budapesta, renumită pentru stilul de viață costisitor. Din acest motiv, moşierul Schulkowschi a fost nevoit să-și vândă succesiv proprietățile, iar în cele din urmă chiar și castelul din Pâncota.
Castelul a ajuns în posesia unor evrei negustori care l-au întreţinut prin intermediul unei companii anonime.
După finalizarea celui de-al Doilea Război Mondial, vechia moşie şi palatul au fost naționalizate.
Până de curând, în incinta vechiului palat nobiliar, a funcţionat Primăria oraşului Pâncota.
Arhitectură
Baronul Dietrich a fost un iubitor al artelor şi a acordat o mare atenţie înfăţişării castelului, acesta fiind considerat cel mai frumos din întregul comitat al Aradului.
Clădirea este structurată în forma literei de “U”, cu trei aripi. Cele trei aripi sunt reprezentative pentru barocul specific regiunii, faţada principală este bogat decorată iar acoperişul, din solzi de ţiglă smălţuită de diferite culori, aşezate în forme geometrice, reprezintă cea mai mare atracţie a castelului.
Încăperile sunt spaţioase, iar valoarea artistică a fostei sufragerii este sporită de uşile de fier forjat şi de grilajele ferestrelor.
Curiozităţi
Povestea castelului începe în 1822 cu Baronul Iosif Dietrich care cumpărase domeniul de la Pâncota, ce a aparţinut mai multor familii nobiliare maghiare, întinzându-se pe raza mai multor localităţi, în 1822. La scurt timp, baronul a început să construiască un castel, chiar în mijlocul comunei, fiind terminat abia în 1840.
Potrivit legendei locale, piatra de temelie a fost adusă tocmai de la ruinele mănăstirii benedictine aflate în apropiere localităţii Pâncota.
În decursul timpului, printre oaspeţii baronului s-au numărat compozitorul Franz Liszt, care a concertat aici, dar şi celebrul scriitor maghiar Jókai Mór, despre care se povesteşte că a fost încântat de vinurile podgoriilor arădene.
În faţa castelului, baronul a plantat arbori aduşi din diverse regiuni ale lumii, iar câţiva arbori Sequoia Gigantea, care au fost aduşi tocmai din America, au supravieţuit până astăzi.
După moartea baronului Dietrich, întreaga moşie a ajuns pe mâinile ginerelui său, prinţul polonez Jozsef Schulkowschi, care după moartea primei sale soţii, s-a recăsătorit cu o actriţă din Budapesta. Povestea spune că aceştia au dus o viaţă foarte cheltuitoare, cu multe petreceri şi vânători cu personalităţi mondene.
Datorită tuturor acestor evenimente se spune că prinţul a dat în patima băuturii, dar şi a jocurilor de noroc.
• Potrivit unor documente de arhivă, prinţul Schulkowsky a ajuns să fie internat în mai multe spitale din oraşele Arad, Budapesta sau Viena.
• Proprietăţile familiei au fost vândute rând pe rând, iar în 1920 soţia sa a vândut şi castelul, pentru a se achita de multele datorii.
