Cetatea Aradului

Istoric

În decursului anilor 1763–1783 la Arad s-a construit una dintre cele mai moderne fortificaţii la vremea respectivă din partea estică a Imperiului Habsburgic. Aceasta a funcţionat până la desfiinţarea Monarhiei Austro-Ungariei (1918) ca punct strategic important al liniei de apărare sudice a regatului.

Planul cetăţii Aradului a fost aprobat personal de împărăteasa Maria Theresa şi de fiul ei Iosif al II-lea. Noua cetate a Aradului, în conformitate cu planul imperial, trebuia să înlocuiască vechea cetate arădeană şi să corespundă din punct de vedere al tehnicii militare contemporane.

Ca loc de construire a fost aleasă o peninsulă a Mureşului (pe malul stâng ) pe care oraşul a cedat-o autorităţilor militare. Istoricul cetăţii, în mai bine de 200 de ani de existenţă, este legat de diferite evenimente importante. Astfel că în anul 1784, aici sunt închişi cei trei lideri notorii ai răscoalei țăranilor, Horia, Cloşca și Crişan.

În urma intervenţiei armatelor austriece pentru înăbușirea Revoluţiei Franceze, în perioada 1789-1815, în Cetate au fost ținuți prizonieri sute de ostași din armata franceză. De asememnea, în timpul Revoluţiei Paşoptiste, în acest loc revoluționarul maghiar Lajos Kossuth își stabilește comandamentul central pentru a se întâlni cu Nicolae Bălcescu în lumina tranșării păcii cu Avram Iancu.

În urma acordului de pace semnat în comuna Şiria (1849), aici se constituie un Tribunalul Imperial condus de generalul-baron Jacob von Hayanu.În acest context politic sunt condamnaţi la moarte cei 13 generali ai Revoluţiei Maghiare, patru fiind împuşcaţi, iar ceilalți nouă spânzuraţi lângă zidurile cetăţii.

Mai departe, revoluţionarul paşoptist Eftimie Murgu, conducător al revoluţionarilor bănăţeni, este condamnat la patru ani de temniță, pedeapsă pe care o va ispăși în această Cetate. În timpul Revoluţiei din 1848-1849, Cetatea, aflată fiind sub asediul armatei maghiare, garnizoana bombardează oraşul timp de nouă luni.

În vara anului 1849, armata maghiară se retrage în Cetate timp de 46 de zile, până în momentul în care va fi forțată să se predea armatelor austriece și rusești. În anul de grație 1852, Împăratul Franz Josef I vizitează Cetatea Aradului. În noiembrie 1918 Cetatea a fost ocupată de trupele franceze și sârbe, iar din iulie 1919 este din nou preluată de Armata Română.

După finalizarea primul război mondial, Cetatea, ca şi Aradul în ansamblul său, se înscriu în ampla mişcare pentru realizarea Statului Naţional Unitar Român. În interiorul Cetății se constituie Consiliul Militar, Gărzile Naţionale şi Consiliul Naţional Român

. La 10 iunie 1919, în cetate intră prima unitate militară română – Regimentul 6 Vânători. În prezent garnizoana din Cetatea Aradului este constituită într-un batalion mixt româno-ungar pentru menţinerea păcii, batalion devenit operaţional începând din anul 1999 până astăzi.

Arhitectură

Edificarea Cetăţii, operă a arhitectului Harsch, a început în vara anului 1763, după sistemul Vauban şi este o construcţie în formă de dublă stea cu 6 colţuri, cu ziduri puternice de apărare, cazemate şi alte construcţii militare. Cetatea se situează pe malul stâng al Mureşului, pe o peninsulă delimitată pe trei laturi de o „buclă” a râului.

Lucrările au durat 20 de ani, cu mici întreruperi cauzate mai ales de lipsa forţei de muncă, aşa încât cetatea a fost terminată în 1783. De reținut din punct de vedere istoric, stilul Vauban este întâlnit și în alte orașe importante ale României precum: Alba-Iulia, Oradea, Timișoara. Însă, dintre toate Cetatea Aradului este cea care s-a conservat cel mai bine de-a lungul timpului.

Întemeietorul acestui concept arhitectural este Sébastien Le Prestre de Vauban (1633-1707), un inginer militar al regelui Louis XIV de Vauban. El este cel care a înființat știinta modernă a fortăreței-bastion cu formă stelară, un sistem defensiv în construcții care a schimbat soarta militară a Europei.

Privind în detaliu, forma stelară a clădirii a apărut în urma inovațiilor în materia armelor de foc (tunurile), având rolul de a flanca atacatorul indiferent dacă acesta reușește să darame un zid, două sau trei. Cetatea, privită în ansamblu, te convinge de faptul ca din orice parte ai încerca să o ataci, vei avea în permanență alte două ziduri ale sale care să te înconjoare. Fortărețele lui Vauban, de-a lungul timpului, le-au dovedit cotropitorilor cât pot fi de inexpugnabile, una dintre aceste construcții inedite este Cetatea Aradului.

Forţa cetăţii consta în primul rând în posibilitatea utilizării eficace a cca. 300 de piese de artilerie. Piaţa centrală din incinta cetăţii era delimitată de trei corpuri de clădiri masive –comandamentul, garda şi biserica cetăţii. Lăcaşul de cult, construit în stil baroc, marcat de cele două turnuri aflate pe faţada principală a acestuia se află în picioare și în zilele noastre.

Curiozități

Istoria recentă ne amintește de un eveniment atipic în istoria Europei ce are o legătură puternică cu existența acestei Cetăți. În marele necaz al anilor 1914-1918, Comandantul Suprem al armatei Austro-Ungare și-a constituit în această Cetate un lagăr de concentrare în care au fost aduși cu miile locuitorii teritoriilor invadate de forțele Puterilor Centrale.

Aici a funcționat o tabără în partea exterioară a Cetății, perimetru în care au fost adăpostiți prizonieri din teritoriile Bosniei și ale Herțegovinei, printre care și controversatul naționalist Gavrilo Princip, asasinul arhiducelui Franz Ferdinand.

Potrivit istoriografiei locale, din cauza condițiilor precare de detenție, în Cetatea Aradului au murit 4317 prizonieri, majoritatea fiind sârbi.Urmărind destinul celui care a tras glontele decisiv al Marelui Război, Gavrilo Princip, o parte din pedeapsa de 20 de ani de închisoare va fi executată în Cetatea Aradului, ca mai apoi să fie mutat la o altă închisoare din Cehia, la Terezin.