Crucea Martirilor Unirii

Istoric

Crucea Martirilor Unirii 1918-1919 este un monument amplasat în parcul Eminescu din municipiul Arad. A fost ridicat la 17 mai 1936, în memoria celor uciși în timpul atacului Ungariei comuniste în vestul României. Așadar, în anul 1918 izbucnește revoluția bolșevică din Ungaria, la putere ajungând Bela Kun.

Cu toate că Marile Puteri au recunoscut legitimitatea revenirii Transilvaniei la Regatul României, guvernul comunist a declanșat o ofensivă pentru reocuparea teritoriului, ținutul arădean fiind ținta invadatorilor în perioada decembrie 1918 - aprilie 1919, atacurile soldându-se cu 90 de morți din rândul preoților, învățătorilor și țăranilor români.

Pentru a le cinsti memoria, filiala Arad a Ligii Antirevizioniste a hotărât ridicarea unui monument. Viitorul protopop al Aradului, Florea Codreanu, a venit cu ideea culegerii numelor celor căzuți pentru a-i înscrie pe monument.

Data de 17 mai a fost aleasă ca moment al sfințirii. Acea dată avea o însemnătate importantă în istoria Aradului. În acea zi, în urmă cu 17 ani, intra în orașul de pe Mureș detașamentul Șase Vânători al Armatei Române, punând capăt stăpânirii austro-ungare.

Data de 17 mai 1936 era o zi de duminică. Evenimentul a fost anunțat în presa vremii, astfel că 30.000 de români au venit la Arad din întreaga Transilvanie pentru a fi martori ai dezvelirii. Slujba religioasă a fost ținută de P.S. dr. Andrei Magieru, episcopul Aradului, împreună cu un sobor de 36 de preoți. La final, întreg cortegiul s-a deplasat de la Catedrală până în piața Podgoria, care găzduia în acel timp Gara electrică.

Pot fi menționați Stelian Popescu (președinte al Ligii Antirevizioniste), prof. univ. Ioan Lupaș, prof. univ. Onisifor Ghibu, Ștefan Meteș, George Moroianu, Marius Peculea, doctor Alexandru Doroș, Vasile Goldiș, Ioan Suciu ș.a. Manifestarea dedicată dezvelirii crucii s-a încheiat cu preluarea monumentului de către primarul de atunci al Aradului, dr. Romulus Coțoiu.

Arhitectură

Monumentul este conceput după schițele fostului arhitect-şef al oraşului, Silvestru Răfiroiu, fiind construit în forma actuală de fraţii Rossa. Crucea-monument redă o troiţă tradițională românească, fiind lucrată în granit și având dimenisunile 3,6 m înălţime, cu braţul lateral de 1,2 m.În jurul său, o împletitură îmbracă monumentul pe marginile sale. Acest ornament plasat în Parcul Mihai Eminescu simbolizează Infinitul şi Eternitatea.

În partea de sus a Crucii, găsim amplasată stema României, iar pe faţada principală a monumentului stau scrise următoarele cuvinte: „Slăvit să fie Dumnezeu! Martirilor din ţinutul Aradului jertfiţi pe altarul dezrobirei naţionale în anii 1918-1919. Ridicatu-s-a acestă sfântă cruce în zilele maiestăţii sale Carol al II-lea, regele României şi s-a sfinţit la 17 maiu 1936 de pomenire şi legământ vecinic și credincios cu neamul întregit în dreptul său naţional”.

Iar pe faţada dorsală stă scris: ,,Să ajungă bunătatea ta Doamne pre cei ce s-au mutat de la noi cu înfricoşata porunca Ta. Să îi înconjure pre dânşi mila Ta şi să-I îndrepteze la lăcaşurile cele luminate de lumina feţei Tale”. Pe ambele fețe, precum şi pe părţile laterale, stânga şi dreapta, sunt trecute cele 90 de nume ale martirilor români uciși în timpul atacului Ungariei comuniste în vestul României.

Curiozități

Timp de 30 de ani a fost păstrată în Mănăstirea Ortodoxă Gai. Monumentul a fost reamplasat în spațiul public în anii 1990, astăzi înălțându-se în mijlocul Parcului Mihai Eminescu din spatele Primăriei Municipiului Arad.

Această Cruce a Martirilor este aproape identică cu monument aflat în Cimitirul Eternitatea, acesta din urmă fiind realizat de către acelaşi arhitect, Silvestru Răfiroiu, însă în anul 1932, cu 4 ani înaintea celui din Parcul Eminescu. În fiecare an, de Ziua Eroilor (Înălţarea Domnului), coroane şi jerbe de flori sunt aşezate în jurul monumentului, în prezenţa Gărzii de Onoare şi cu participarea largă a arădenilor.