Mănăstirea „Sfânta Maria”- Radna

Istoric

Primele mențiuni documentare despre activitatea monahale din acest loc datează din jurul anului 1327. Aceste menţiuni au legătură cu regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, care a ridicat aici o mănăstire și o biserică închinată Sfântului Ludovic de Toulouse, unchiul său, ambele fiind încredințate unor călugări franciscani veniți din Bosnia.

În anul 1520, a fost ridicată o capelă mică pe dealul din vecinătate, în care au slujit călugării franciscani refugiaţi pe aceste maluri ale râului Mureș, atunci când zona Banatului era sub ocupaţie  otomană.

În 1626 mănăstirea franciscană a fost reînființată la Radna.

În anul 1668, un anume Gheorghe Vriconosa din Bosnia a donat capelei călugărilor franciscani din Radna o icoană a Maicii Domnului. Icoana a fost tipărită pe hârtie în atelierul unui meșter tipograf din Italia.

În septembrie 1695, capela a fost incendiată de către soldații turci, fiind devastată până la temelie. În ciuda incendiului , icoana nu a avut de suferit, aceasta fiind considerată o icoană făcătoare de minuni cinstită de credincioși până în prezent. Abia în anul 1750, datorită canonicului Johannes Szlezak, aşezământul monahal Maria Radna este recunoscut oficial biserică şi loc de pelerinaj.

Deoarece vechiul lăcaş de cult  devenise neîncăpător, în data de 7 iulie 1756 a fost pusă piatra de temelie a unei noi biserici, care a fost sfințită în 1767 de către episcopul Franz Anton Leopold von Engl zu Wagrain. Tot cu această ocazie a fost mutată icoana miraculoasă din vechea capelă în noua biserică, decorată în stil baroc.

Biserica a fost înălţată în anul 1992 la rang de Basilica Minor cu hramul ‘Maica Harurilor’, de către Papa Ioan Paul al II-lea.

Arhitectură

Actuala biserică, începută în 1756 şi terminată integral în 1782, este dominată atât în interior, cât şi în exterior de stilul baroc.

Clădirea noii biserici este de  63 metri lungime, o lățime de 16 metri și o înălțime interioară de 21 metri. Înălțimea exterioară, împreună cu turnurile care au fost supraînălțate în anul 1911 cu câte 30 de metri fiecare, este de 67 metri, dominând întregul ansamblu imobiliar al mănăstirii.

În anul 1770, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost încastrată într-o ramă din argint înaltă de 3,3 metri și lată de 2,7 metri, confecționată între anii 1769 — 1771, la Viena, în atelierul lui Joseph Moser, meșterul aurar al Curții Imperiale. Rama acestei icoane reprezintă o operă de artă unicată în această parte a Europei.

Lucrările la biserică au fost finalizate în anul 1820, în același an adăugându-i-se icoanei două coroane din aur și pietre prețioase, donație a lui Alexander von Rudnay, Arhiepiscop de Esztergom.

Statuile sfinților Iacob și Ana, înalte de trei metri, care se remarcă în incinta bisericii, au fost realizate de sculptorul Ferdinand Stuefflesser, din Tirolia. Tavanul a fost decorat pictural, în anul 1762, de către vienezul Ferdinand Schiessl.

Orga a fost realizată, în anul 1905, de firma ‘Leopold Wegenstein & Fiii’, una dintre cele mai recunoscute  din acele vremuri.

În anul 1985, sculptorul maghiar Toth Istvan din Budapesta, realizează noul altar din marmură albă de Carrara.

Curiozităţi

• În perioada interbelică, viața monahală își continuă aici cursul firesc, în anul 1935 înregistrându-se aici cei mai mulți pelerini din istoria mănăstirii.
• Astăzi, pelerinaje au loc cu prilejul sărbătorii “Sfânta Maria”, atunci când mii de oameni se adună aici pentru a se ruga. Oficierea serviciilor religioase se fac în limbile română, maghiară, germană și bulgară.
• Biserica a fost înălţată în anul 1992 la rang de Basilica Minor cu hramul ‘Maica Harurilor’, de către Papa Ioan Paul al II-lea.
• După o prezență de secole, călugării franciscani s-au retras din mănăstire la data de 1 octombrie 2003, din pricina numărului redus al călugărilor. Viața locului de pelerinaj este încredințată clerului diecezan, primul paroh numit aici fiind părintele Andreas Reinholz, Canonicus Arhidiaconus în cadrul Capitoliului Catedralei Diecezei Romano—Catolice de Timiș
• Lucrările la biserică au fost finalizate în anul 1820, în același an adăugându-i-se icoanei două coroane din aur și pietre prețioase, donație a lui Alexander von Rudnay, Arhiepiscop de Esztergom. Legenda spune că, în peregrinarea sa către oraşul Esztergom, acest Alexander von Rudnay ar fi poposit câteva luni la mănăstirea din loc, în așteptarea investirii oficiale ca și cardinal al Ungariei. În decursul şederii sale în această mănăstirea, istoria ne spune că s-a ataşat iremediabil de aceste locuri.  Iar din acest motiv el şi-a dorit ca la moartea sa, inima să îi fie scoasă din piept pentru a-i fi păstrată în Biserica mănăstirii “Maria Radna”. Dorinţa i-a fost îndeplinită, fiindcă inima acestuia este păstrată într-o firidă săpată într-un perete al bisericii, în imediata apropiere a icoanei făcătoare de minuni.
• În anul 1709,în urma epidemiei de ciumă şi a promisiunii făcute de către locuitorii oraşului Arad, are loc pelerinajul acestui oraş Mănăstirea “Maria Radna”, în semn de mulţumire pentru salvarea de această teribilă plagă.