Palatul Rozsnyai Mátyás

1800-1850 / Strada, Nicolae Bălcescu 1 / Monument Istoric

bookmark

Palatul farmacistului savant Mátyás Rozsnyai, situat pe strada Nicolae Bălcescu nr. 1, este un edificiu cu parter şi două etaje, de mari dimensiuni, construit la jumătatea secolului al XIXlea. Îşi schimbă înfăţişarea în 1902 sub planurile arhitectului arădean Steiner Iosif, când îmbracă haina secessionistului, care din păcate a fost substanţial modificat după 1948.

1 Steluţă2 Steluţe3 Steluţe4 Steluţe5 Steluţe Nici un vot
Se încarcă...

Istoric

Dezvoltarea economică a Aradului din cea de doua jumătate a secolului al XIX-lea a creat problematica pentru așezarea de pe Mureș, a formării unui concept urbanistic, pe baza căruia să se asigure cadrul dezvoltării organismului urban. S-a recurs la modelul vienez, asemenea tuturor asezărilor aparținătoare imperiului austro-ungar.

Vechea cetate a Aradului a rămas tangențială extinderilor propuse. Un mare bulevard, a fost conceput printr-un ax major al circulațiilor carosabile si pietonale, care lega gara de centru.

Din anul 1831, Aradul a devenit „oraș liber regesc”, fapt ce i-a conferit perspective de dezvoltare si înfrumusețare. Aradul și-a avut proprii meșteri și arhitecți, dar și proiectanți străini, care au ridicat clădiri în spiritul stilului 1900.

Pe fondul aspectelor social-politice, așezarea Aradului a cunoscut dezvoltarea urbanistică, la sfârșitul secolului al XIX-lea, împletindu-se cu fenomenul stilistic al Artei 1900, ca un mijloc de afiliere statelor Europei.

În arhitectura arădeană 1900, principalele nume sonore de arhitecți sunt următorii: arh. Tabacovits Emil, Steiner József, Szántay Lajos, Fenyves Károly, Babocs István, Kövér Lajos, au realizat aspectul urbanistic si architectural integrat oraselor europene, orasele Banatului fiind atracţii pentru vizitatori, cu edificii emblematice pentru localnici.

Planurile de amenajare a Aradului au împiedicat dezvoltarea haotică a urbei, devenind astfel un important centru economic, cu rol politic si militar în regiune.

Orașul Arad s-a extins tangențial Cetății, urmând principiile compoziției urbanistice „Ringstrasse”, a unei mari axe (bulevard), lucru remarcat de istoricul Nicolae Iorga ca fiind asemeni unei bucăți din ringul vienez. Sfârsitul secolului al XIX-lea găseste orasul de pe râul Mures într-o efervescență comercială și culturală, care s-a răsfrânt asupra aspectului constructiv al orașului.

Arhitectură

Palatul își schimbă înfăţişarea în 1902 sub planurile arhitectului arădean Steiner Iosif, când îmbracă haina secessionistului îmbinând armonios decorul floral cu simbolistica profesiei proprietarilor, aspect care, din păcate a fost substanţial modificat după 1948.

În Aradul de la sfârșitul sec. al XIX-lea, clasa mijlocie cu o forţă economică în creştere s-a orientat către cele mai noi curente din Europa Centrală privind iniţiativele și conceptele arhitectonice urbane. Arhitecţi pregătiți în idiomul secession în centrele imperiului Austro-Ungar au construit pentru familiile întreprinzătorilor locali arădeni numeroase şi ambiţioase imobile de raport care marchează indubitabil, până astăzi, contextul urban în centrul acestor oraşe.

Secesiunea vieneză a fost o mișcare artistică apărută în 1897 la Viena. Mișcarea a reunit mai ales artiști plastici, pictori, graficieni și arhitecți, care s-au rupt de tradiția istoristă, dominantă în vremea respectivă în Europa și America de Nord, de unde numele de Secession.

Termenul de „secesiune”, o variantă germană a curentului „Art Nouveau” apărut în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, s-a aplicat în cercurile artistice tuturor eforturilor de desprindere din vechile tipare, căutându-se căi de combatere a sărăcirii și uniformizării comportate de standardele producției industriale

Curiozități

Pe strada ce poartă numele lui Nicolae Bălcescu, în decursul secolului al XVIII-lea până la finele secolului al XIX-lea, era situată clădirea Episcopiei Aradului, Hălmagiului și Ienopolei. În această perioadă, artera stradală pe care se află astăzi Palatul Rozsnyai Mátyás purta titulatura de strada Episcopiei.

Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (cca.1871), strada își schimbă titulatura în József Eötvös, mai apoi din 1918 va purta denumirea str. Bucur iar mai apoi din 1933, Ion Gheorghe Duca. De menționat este că titulatura din 1871, József Eötvös, amintește de un renumit politician maghiar și fost ministru al cultelor și educației, care în 1869 a pus piatra de temelie a actualului edificiu al Colegiului Național „Moise Nicoară” din Arad – fostul Gimnaziu Regal Superior.

Actuala stradă Bălcescu, la începutul secolului al XVIII-lea era integrată într-un cartier nou conturat în Arad, Tikowetz, care va cuprinde actualele artere ale strada Gheorghe Lazăr, Unirii, Aviator Georgescu și altele situate pe malul drept al râului Mureș, înspre Cetatea Aradului. Întâia titulatură a străzii a fost Bischoff-gasse.

La începuturi, pe această arteră rutieră locuiau negustori, comercianți și meșteșugari macedo-români. Fiind o stradă exclusivistă a celor înstăriți, autoritățile locale le-au impus taxe mai ridicate. Pe terenul de sport al Colegiului Național „Moise Nicoară”, până în 1855 exista o biserică purtând hramul „Sfântul Ioan Botezătorul”. Primul episcop sârb al orașului Arad, Isaia Diacovici în jurul anului 1705-1706, o ridică la rangul de Catedrală.

Simbolismul masonic în arhitectura arădeană pe care Aradul l-a moștenit de-a lungul istoriei sale se datorează nucleelor elitiste de la sfârșitul secolului al XIX-lea care au luptat ca Aradul să-și capete alura unei societăți cosmopolite. Prin urmare, în municipiul Arad putem identifica o multitudine de clădiri care mai păstrează însemne masonice, în special din perioada breslelor.

Pe pereții acestor clădiri deosebite, simbolistica este combinată cu însemnul arhitecţilor care le-au proiectat. De exemplu însemne masonice se găsesc şi pe casa care a aparţinut cunoscutului arhitect arădean Emil Tabakovits din Piața Catedralei (arhitectul Templului Masonic). Deopotrivă, Palatul Reinhardt care în jurul anului 1892 îşi transformă doar faţada pentru a fi în pas cu moda vremurilor, adică cu stilul secession.

Masoneria este cea mai mare organizație caritabilă fraternă. Aceasta predă lecții morale și de autocunoaștere prin participarea la o progresie ritualistică alegorică. Masoneria este o fraternitate dedicata dezvoltării spirituale de sine a inițiatului. Masoneria transmite acest mesaj printr-o serie de grade progresive de inițiere a candidatului. În cele din urmă, Maestrului Mason îi sunt date instrumentele metaforice pentru a lucra în continuare și a își dezvolta intuiția masonică.

Sumar

  • Dezvoltarea economică a Aradului din cea de doua jumătate a secolului al XIX-lea a creat problematica pentru așezarea de pe Mureș,
  • Din anul 1831, Aradul a devenit „oraș liber regesc”, fapt ce i-a conferit perspective de dezvoltare si înfrumusețare.
  • Aradul și-a avut proprii meșteri și arhitecți, dar și proiectanți străini, care au ridicat clădiri în spiritul stilului 1900.
  • Palatul farmacistului savant Mátyás Rozsnyai, este un edificiu cu parter şi două etaje, de mari dimensiuni, construit la jumătatea secolului al XIX-lea.
  • Clădirea schimbă înfăţişarea în 1902 sub planurile arhitectului arădean Steiner Iosif, când îmbracă haina secessionistului îmbinând armonios decorul floral cu simbolistica masonică.
  • În Aradul de la sfârșitul sec. al XIX-lea, clasa mijlocie cu o forţă economică în creştere s-a orientat către cele mai noi curente din Europa.
  • Arhitecţi pregătiți în idiomul secession în centrele imperiului Austro-Ungar au construit pentru familiile întreprinzătorilor locali arădeni numeroase şi ambiţioase immobile.
  • Simbolismul masonic în arhitectura arădeană pe care Aradul l-a moștenit de-a lungul istoriei sale se datorează nucleelor elitiste de la sfârșitul sec. al XIX-lea.
  • Masoneria este cea mai mare organizație caritabilă fraternă. Aceasta predă lecții morale și de autocunoaștere prin participarea la o progresie ritualistică alegorică.

Linkuri utile

Obiective turistice similare

Palatul Fényves

Palatul arhitectului Károly Fényves, de pe str. Octavian Goga nr. 3, colţ cu str. Gyula Szalacz, este un edificiu construit în 1897, în stil Secession, după planurile proprietarului.

Palatul Tabacovici

Palatul Tabacovici este un exemplar inedit al secessionului vienez, fiind construit între anii 1850-1875. Clădirea a aparținut familiei marelui arhitect arădean Emil (Milan Tabacovici).

Palatul „Tribunei”

Clădirea este cunoscută de doctorului Oncu. De la darea sa în folosinţă şi până în anul 1912, edificiul a adăpostit pe lângă apartamente, redacţia ziarului „Tribuna” , precum şi Editura Tribuna.

Comentarii