Palatul este situat în Piata Sârbească din orașul Arad, inițial fiind o casă de raport, în prezent este sediu al Oficiului Parohial Ortodox Sârb. A fost ridicat la începutul secolului al XX-lea potrivit proiectului arhitectului arădean Emil Tabacovici.
Nici un vot
Se încarcă...Istoric
După cucerirea Aradului de către armatele imperiale comandate de prințul Eugen de Savoya, în oraș au fost așezați grăniceri sârbi. Colonizarea sârbească a avut loc ca urmare a privilegiilor ilirice acordate de împăratul Leopold I sârbilor ortodocși. Construirea lăcașului de cult a fost finanțată de căpitanul Iovan Popovici Techelia.
Biserica închinată Sfinților apostoli Petru și Pavel și-a câștigat actuala înfățișare între anii 1790-1822, fiind mărită de către Sava Techelia (1761-1842), strănepotul ctitorului. Mai apoi, parte din complexul spiritual al comunității sârbe din Arad, în proximitatea bisericii a fost construit, la începutul secolului al- XX-lea, aşa numitul Palat Sârbesc, clădire proiectată de arhitectul Emil Tabakovits în stil secession, sediul parohiei sârbe arădene.
Arhitectură
Impunatorul edificiu P+2, cu plan în formă de „U”, cu o desfășurare pe trei străzi, având patru intrări pietonale și una carosabilă, este un frumos exemplar al secessionului arădean.
Elementele decorative construite și aplicate specifice stilului, de mare varietate ca formă și dimensiuni, sunt într-o dispoziție aparent simetrică. De fapt, dispoziția lor, este asimetrică, ce atrage și impune, înlaturând astfel monotonia simetriei pe o desfășurare atât de vastă.
Secesiunea vieneză a fost o mișcare artistică apărută în 1897 la Viena, după modelul „Secesiunii müncheneze”. Mișcarea a reunit mai ales artiști plastici, pictori, graficieni și arhitecți, care s-au rupt de tradiția istoristă, dominantă în vremea respectivă în Europa și America de Nord, de unde numele de Secession.
Termenul de „secesiune”, o variantă germană a curentului „Art Nouveau” apărut în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, s-a aplicat în cercurile artistice tuturor eforturilor de desprindere din vechile tipare, căutându-se căi de combatere a sărăcirii și uniformizării comportate de standardele producției industriale.
Curiozități
Milan Tabaković, unul dintre cei mai renumiţi arhitecţi arădeni la începutul anilor 1900, fiind autorul unei opere arhitecturale impresionante. Timp de peste 50 de ani, din 1891 si până în 1944, a proiectat și construit numeroase imobile cu destinaţii din cele mai diverse: biserici, şcoli, spitale, teatre, cinematografe, bănci, cazărmi militare, clădiri administrative, comerciale şi de locuit, pe un întins teritoriu geografic, în localităţile care aparţin astăzi Ucrainei, Ungariei, României, Slovaciei şi Serbiei. Dar cel mai mult a construit în orașul natal Arad.
Prin operele arhitecturale semnate de Emil Tabacovici se numără: Academia Comercială (azi Colegiul Economic), Palatul Neuman, Palatul Cenad, Palatul Földes (azi Farmacia Grozescu), Palatul Sârbesc, Teatrul de vară (demolat 1939), Casa Națională a Românilor din Pârneava (azi Casa Pușkin), Biserica Romano-Catolică „Sfântul Anton de Padova”, Templul Masonic, Spitalul de Pediatrie, Școala de Băieți (azi Spitalul O.R.L.), Palatul Tribunei, Vila Ödön Nachtnebel (casa cu mozaic aurit), Casa Șt. Cicio-Pop, Școala de fete (azi Spitalul TBC).
Obiective turistice similare
Biserica Evanghelică Lutherană, purtând pseudonimul „Biserica Roşie” din Arad, a fost concepută de către arhitectul Ludovic Szántay în stil neogotic. Clădirea a fost realizată de Iosef Frick.
Biserica Sârbească este un lăcaș de cult ridicat în Arad între anii 1698-1702, în perioada colonizării sârbești. De-a lungul timpului, acesta a fost modificat și restaurat în repetate rânduri.
Instituţia înfiinţată la ordinul împăratului Francisc I şi-a deschis porţile în 1812, fiind cea mai veche şcoală pedagogică românească din regiune. Primul director a fost Dimitrie Țichindeal.
