Palatul Tabacovici este un exemplar inedit al secessionului vienez, fiind construit între anii 1850-1875. Clădirea a aparținut familiei marelui arhitect arădean Emil (Milan Tabacovici), numit și părintele seccesionului arădean. Actualmente, clădirea găzduiește locuințe familiale. Inițial, la parterul edificiului erau amenajate câteva spații comerciale cu deschidere spre vechea Pța Tekelja, actuala Pța Catedralei.
Emilian (Milan) Tabaković s-a născut în 2/14 august 1860, la Arad, într-o familie de creştini ortodocşi sârbi, cu originile în Herţegovina. În perioada 1892 – 1912 a realizat planurile de arhitectură sau a fost antreprenorul în construcţii al unui mare număr de clădiri – de la case familiale, la edificii economice, culturale şi religioase de mare anvergură: Palatul Neuman, Palatul Liceului Economic, Palatul Episcopal Sârbesc, Templul Masonic sau Palatele ce adăpostesc azi Spitalul de Pediatrie, Spitalul ORL sau Spitalul TBC etc.
În Aradul de la sfârșitul secolului al XIX-lea, clasa mijlocie cu o forţă economică în creştere s-a orientat către cele mai noi curente din Europa Centrală privind iniţiativele și conceptele arhitectonice urbane. Arhitecţi pregătiți în idiomul secession în centrele imperiului Austro-Ungar au construit pentru familiile întreprinzătorilor locali arădeni numeroase şi ambiţioase imobile de raport care marchează indubitabil, până astăzi, contextul urban în centrul acestor oraşe.
Secesiunea vieneză a fost o mișcare artistică apărută în 1897 la Viena. Mișcarea a reunit mai ales artiști plastici, pictori, graficieni și arhitecți, care s-au rupt de tradiția istoristă, dominantă în vremea respectivă în Europa și America de Nord, de unde numele de Secession.
Termenul de „secesiune”, o variantă germană a curentului „Art Nouveau” apărut în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, s-a aplicat în cercurile artistice tuturor eforturilor de desprindere din vechile tipare, căutându-se căi de combatere a sărăcirii și uniformizării comportate de standardele producției industriale.
În afara oraşului natal, Tabaković a proiectat şi construit clădiri în teritoriul estic al imperiului austro-ungar: Zrenjanin, Velika Kikinda şi Novi Sad (Serbia), Velyka Palad (Ucraina), Tiszabécs şi Battonya (Ungaria), Bratislava (Slovacia) sau Baia Mare (România). Arhiva sa personală din Novi Sad păstrează multe alte lucrări, printre care şi propunerea pentru clădirea Palatului Cultural Arad.
Milan Tabaković a fost membru de frunte al Comunităţii Sârbe din Arad, membru al Lojei Masonice “Concordia”, membru al Comitetului Parohial al Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Arad, profesor de desen tehnic şi tehnologie la Şcoala de Arte şi Meserii din Arad, preşedinte al Uniunii Arhitecţilor din Arad, consilier municipal al Aradului, dar şi un pasionat al jocului de şah.
Milan Tabaković şi soţia sa, Julijana, au avut cinci copii, dintre care îi menţionăm pe George Tabaković (1897-1971) - renumit arhitect şi profesor la Academia de Arte din Novi Sad, şi talentat pictor, şi pe Ivan Tabaković (1898-1977) - membru al Academiei Sârbe de Ştiinţe şi Arte, şi unul dintre cei mai renumiţi pictori sârbi din prima jumătate a secolului XX.
Palatul arhitectului arădean Lajos Szántay este situat la intersecția străzii Horia cu strada Episcopiei. Clădirea este o realizare spectaculoasă a proprietarului, construită în 1905.
Palatul Hermann Gyula, unul dintre cele mai pretențioase palate de pe principalul bulevard al orașului Arad, a fost ridicat în stil eclectic la începutul anilor 1880 de către Gyula Hermann.
Clădirea de dimensiuni impozante, inaugurată în 1913, a fost concepută de arhitectul Lajos Szántay. În această clădire s-a deschis primul cinematograf al oraşului.