Această piatră de hotar avea rolul de a indica linia de demarcaţie între domeniul Mănăstirii Bezdin şi celelalte aşezări sau proprietăţi ale zonei. Potrivit arheologilor, acest însemn din piatră datează din anul 1741, când domeniul mănăstiresc se afla în mijlocul unei păduri dese.
Pe această piatră de hotar încă se pot descifra câteva simboluri de origine latină şi slavonă.
Curiozităţi
- În secolul al XVIII-lea Bezdinul a trăit unul din evenimentele sale cruciale.
- În anul 1740, mănăstirea se va dezvolta şi mai mult, odată cu sosirea egumenului Teodosie Veselinovici care se refugiază aici de la Mănăstirea Vincia din Serbia, fugind din calea cotropitorilor otomani. Printre multele obiecte de cult valoroase, Teodosie Veselinovici a adus şi Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului provenită de la Muntele Athos.
- Cu venirea lor, toate acestea au revenit mănăstirii Bezdin. Cele două comunităţi monahale s-au unit în anul 1740 şi l-au acceptat pe Teodosije ca stareţ.
- Egumenul Teodosije Veselinović a fost preocupat de refacerea economiei mănăstireşti de la Bezdin. Mai întâi a convins Administraţia Bănăţeană să restituie mănăstirii terenurile pe care aceasta le-a folosit până în 1737, nu şi pe cele care ţineau de cătunul mănăstiresc. Deja în anul 1740 s-a efectuat remăsurarea hotarului. La scurt timp, au fost amplasate borne de piatră care au marcat limitele domeniului funciar al mănăstirii Bezdin.