Şant de apărare

Istoric

Cetatea Aradului a fost construită în stil Vauban Tenaille, conform planurilor arhitectului austriac Filip Ferdinand Harsch, la comanda împărătesei Maria Tereza. Configurația edificiului e o stea în 6 colțuri, având în anumite porțiuni elemente ale stilului baroc. Poarta principală a fortificației prezintă o colonadă cu trei deschizături înspre interior. În decursul Revolutiei din 1848-1849, armata imperială austriacă a bombardat din cetate orașul Arad, timp de 8 luni de zile.

În data de 6 octombrie 1849 lângă Cetate au fost executați cei 13 generali ai armatei republicane maghiare. În perioada Marelui Război (1914-1918) Cetatea a fost folosită ca închisoare imperială pentru prizonierii și civilii sârbi din teritoriile Bosniei. Începând cu anul 1919 în interiorul Cetății s-a instalat o unitate a armatei române.

Edificiul în ansamblul său prezintă o serie de caracteristici esențiale strategiei de apărare. Întreaga fortificație este înconjurată cu şanţuri de apărare ce au între ele mai multe valuri masive de pământ amplasate în pantă tot în ideea îngreunării cât mai mult posibile a oricărui asalt al armatelor inamice. Edificarea Cetăţii, operă a arhitectului Harsch, a început în vara anului 1763, după sistemul Vauban şi este o construcţie în formă de dublă stea cu 6 colţuri, cu ziduri puternice de apărare, cazemate şi alte construcţii militare.

Cetatea se situează pe malul stâng al Mureşului, pe o peninsulă delimitată pe trei laturi de o „buclă” a râului. Lucrările au durat 20 de ani, cu mici întreruperi cauzate mai ales de lipsa forţei de muncă, aşa încât cetatea a fost terminată în 1783. De reținut din punct de vedere istoric, stilul Vauban este întâlnit și în alte orașe importante ale României precum: Alba-Iulia, Oradea, Timișoara.

Însă, dintre toate Cetatea Aradului este cea care s-a conservat cel mai bine de-a lungul timpului. Cum Cetatea Aradului a fost construită într-o perioadă sensibilă din punct de vedere geopolitic şi militar pentru frontiera de Est a imperiului, autorităţile habsburgice au investit masiv în proiectul ridicării unei fortificaţii cu rol dublu: acela de sistem de apărare împotriva invaziilor străine, precum şi simbol palpabil şi vizibil important în procesul de consolidare a puterii lor în regiune, teritoriu ocupat de habsburgi la acea vreme. În planurile dinastiei de Habsburg, cetatea din Arad alături de cea din Alba Iulia au devenit de fapt, cele mai mari şi mai importante fortificaţii din toată regiunea Banatului și Ardealului, având cel mai bine structurat sistem defensiv atât în exteriorul clădirii cât și în interior.

Curiozități

Întemeietorul acestui concept arhitectural este Sébastien Le Prestre de Vauban (1633-1707), un inginer militar al regelui Louis XIV de Vauban. El este cel care a înființat știinta modernă a fortăreței-bastion cu formă stelară, un sistem defensiv în construcții care a schimbat soarta militară a Europei.