Situl arheologic ,,La Cetate” este localizat în satul Bulci, din comuna Bata, în spatele conacului Mocioni, pe malul Mureşului. Situl este compus dintr-o abaţie benedictină “Abas de Buls”- (sec. XIII – XVI) şi un castru roman care a aparţinut Legiunii XIII Gemina.
Nici un vot
Se încarcă...Istoric
Legiunea mercenarilor de elită a armatelor romane, a participat la multe evenimente cu renume în istoria cuceririlor Imperiului Roman. Majoritatea legiunilor romane aveau ca simbol taurul şi acvila, însă simbolul legiunii a XIII-a Gemina era leul. Acestei Legiuni îi revenea securizarea ţinutului cu potenţial aurifer. Istoria veche relevă faptul că de-a lungul Mureşului erau instalate detaşamente romane în staţiuni militare precum: Micia, Bulci, Sânicolaul Mare şi Cenad.
În perioada ocupaţiei romane, aici a funcţionat un castru roman care a aparţinut Legiunii a XIII-a Gemina. Din cărămizile castrului, inscripționate cu însemnele legiunii romane, a fost construită o mănăstire medievală.
Clădirea, ce datează din secolul al XIII-lea, reprezintă o abație romano-catolică zidită de călugării benedictini, fiind una dintre cele mai vechi și cele mai înstărite mănăstiri din regiunea Banatului. Ruinele acestei mănăstiri păstrează și astăzi urmele terasamentelor, precum și porţiuni ale fundaţiei în pământ.
Primul document în care se menţionează existenţa localităţii Bulci datează din anul 1225.
În jurul anului 1241, jafurile invadatorilor tătari au distrus multe mănăstiri din această parte a Banatului. Lângă zidurile mănăstirii, tătarii au purtat o serie de bătălii crâncene cu gărzile protectoare ale Abaţiei. În decursul existenţei sale, măreția mănăstirii şi bogăţia vistieriei bisericii au atras mulţi jefuitori, fie ei străini ori din vecinătate.
În urma bătăliilor avute cu tătarii, clădirea abaţiei din Bulci a fost refăcută prin mijlocirea episcopului “Bulcsu”, de la al cărui nume provine denumirea satului Bulci.
În decursul secolului al XVI-lea (1551-1552), Abaţia benedictină din Bulci este din nou supusă atacurilor otomane din Transilvania. Atacul armatelor turceşti devastează atât satul cât și locuitorii aproape în întregime. Supravieţuitorii s-au refugiat în alte localități de pe Valea Mureșului.
După retragerea călugărilor benedictini, au rămas în fruntea localităţii familiile Varadi, Ilyei, Rapolti şi Karay-Losonczy. Istoria locului relevă faptul că locuitorii din Bulci au fost nevoiţi să trăiască mai mult de un secol departe de satul lor natal, păstrând totuși credința lor catolică. Neavând însă preoţi catolici proprii, localnicii s-au apropiat de călugării din Radna.
La jumătatea secolului al XVIII-lea (1749), un călugăr catolic pe nume Berecky Hiarion, întemeiază noua localitate Bulci, căutând pe toţi descendenţii celor care au părăsit satul în timpul atacurilor turceşti. Cu această ocazie, noua comunitate va reconstrui vechea biserică catolică. În anul 1752, Bulciul era compus din 28 de familii stabile.
Curiozităţi
Localitatea Bulci a fost declarată parohie romano-catolică.
Potrivit documentelor rămase, localitatea Bulci s-a aflat în proprietatea familiei Varadi până la jumătatea secolului al XIII-lea, iar în anul 1664 intră în posesia familiei Janka.
În secolul XVIII localitatea trece sub jurisdicţia Regimului Regesc Maghiar, iar în anul 1838 devine proprietar al ţinutului, baronul Fechting Fechtenberg.
În 1858 apare în povestea Bulciului renumita familie nobiliară Mocsony.
În perioada ultimilor doi proprietari de pământ, Antoniu şi fiul său adoptiv Ionel Mocioni-Stârcea, conacul din Bulci a întreţinut o atmosferă intensă, în acest loc venind adesea la vânatoare regele Carol al II-lea de Hohenzollern, al cărui maestru de vânatoare era Antoniu. După 1940, au fost amenajate camere speciale pentru regina mamă Elena şi regele Mihai I.
În 1943, datorită lui Ionel Mocsony-Stârcea, familia regală a României va achiziţiona castelul contelui Huniady de la Săvârşin, situat în apropierea domeniilor Mocsony.
După turbulenţele din 1848, autoritatea austriacă a introdus limba germană în curicula şcolii şi a bisericii din Bulci. La finele secolului al XIX-lea, regimul maghiar a introdus la rândul său limba maghiară. Dar după atâtea reforme impuse de străini, în 1923 a fost reintrodusă limba română.
Cu prilejul săpăturilor arheologice începute în anul 1805, s-a găsit aici în anul 1817 un clopot de 260 kilograme, cu un sunet duios. Din ceea ce se ştie, clopotul a fost turnat de călugărul Dominic (Domokoş) în anul 1468. Clopotul a redevenit funcţional în Bulci până în anul 1865. În prezent poate fi vizitat la Muzeul Naţional din Budapesta. Legenda locală spune că vocea duioasă a clopotului i-a plăcut foarte mult şi regelui Ungariei Matei Corvin, care prefera pădurile Şoimoşului pentru vânătoare.
În urma revoluţiei din 1848, un general de soldaţi honvezi, pe numele său Gal Laszlo, fiind grav rănit, s-a refugiat în localitatea Bulci, unde a şi decedat. Monumentul său funerar, cioplit din marmură, se găseşte în centrul cimitirului din Bulci.
Conacul Mocsony de la Bulci a fost naţionalizat si transformat în 1949 în sediu al G.A.S. din localitate. Ulterior, aici a fost amenajat un preventoriu TBC, destinatie pe care o avea cu câţiva ani în urmă.
În șanțurile cetății au fost descoperite oseminte arse ale soldaţilor și ale cailor acestora.
În secolul al XIV-lea, mănăstirea devine un important pol de cultură, loc în care lucrau maeştri-copişti, datorită cărora s-a păstrat până în zilele noastre un Codice conținând texte ale istoricului roman Titus Livius.
