Teatrul Clasic „Ioan Slavici”

Istoric

Impunătoarea clădire a fost ridicată în secolul al XIX­ -lea, după înţelegerea Austro-Ungară în cadrul căreia s­-a pus problema construirii unui nou teatru în Arad, cu o capacitate mai mare. Astfel, la începutul anului 1870, conducerea oraşului a decis contractarea sumei de 700.000 de florini de la o bancă vieneză, pentru construcţia noilor clădiri: cea a teatrului şi cea a primăriei.

Proiectul clădirii teatrului a fost elaborat de arhitectul Skalniczky din Pesta, iar arhitectura interioară îi aparţine lui Gyorgy Bako. În realizarea efectivă a construcţiei s-au implicat mai mulți antreprenori arădeni. Ridicarea clădirii a început în anul 1872 şi s­-a încheiat în 1874, an în care au avut loc şi primele reprezentaţii în teatrul proaspăt inaugurat. Sala avea trei etaje, structurate într-o galerie şi 92 de loji. La parter erau dispuse 276 scaune, la care se adăugau 150 locuri pentru stat în picioare, la etajele I şi II se găseau doar loji, iar la etajul III se întindea un balcon cu 72 locuri şi o galerie cu 170 locuri. În total, sala avea o capacitate de 1.250 locuri. La decorarea sălii au lucrat artişti şi meseriaşi din Viena, Budapesta şi Arad.

Iluminarea sălii se făcea cu un candelabru cu 36 de braţe, similar cu cel al Operei din Viena, iar parterul era iluminat cu gaz. În 18 februarie 1883, datorită unei defecţiuni la sistemul de iluminat, clădirea teatrului a ars aproape în întregime. După acest incendiu, Consiliul Orășenesc a hotărât reconstrucţia teatrului pe vechiul amplasament, utilizând diverse părți din clădire care au supraviețuit incendiului. Începând cu anul 1874 şi până la Primul Război Mondial, în clădirea teatrului au avut loc reprezentaţii teatrale susţinute de asociaţii teatrale locale, dar şi de unele trupe de renume ale vremii.

Pe parcursul anilor, interiorul edificiului a suferit numeroase modificări. În 1948, autorităţile au decis constituirea instituţiei profesioniste de spectacol, numită Teatrul Român de Stat Arad. Clădirea a funcționat sub acest nume până în anul 2006, când Consiliul Local al Municipiului Arad a hotărât redenumirea teatrului.

În anul 1957, un alt incendiu devastator a distrus o mare parte din clădirea teatrului, tocmai când se finalizaseră ample lucrări de reparații. Autorităţile locale au alocat imediat fondurile băneşti necesare refacerii complete a edificiului. Rezultatele lucrărilor efectuate atunci pot fi văzute și astăzi, atât în exteriorul, cât și în interiorul clădirii.

Arhitectură

Edificiul în stil neoclasic îşi are intrarea principală perpendicular pe axul bulevardului, marcată de coloane ce susţin un fronton. Faţada în stil neoclasic a fost proiectată de către arhitectul arădean Miloş Cristea, între cele 5 coloane urmând să fie amplasate şi trei muze, iar frontonul a fost decorat cu un basorelief.

Curiozităţi

În perioada de după Revoluţia de la 1848, teatrul a fost închiriat de moşierul din Macea, Petar Cernovici, în schimbul unei chirii plătite oraşului. Ca răzbunare faţă de represaliile austriece, acesta nu permitea reprezentaţii ale trupelor de teatru nemţeşti, ci doar pe cele ale trupelor maghiare.

La cumpăna anilor 1860­ – 1870, pe scena teatrului arădean a jucat compania lui Matei Millo şi a lui M. Pascaly. Sufleurul trupei, în 1868, a fost Mihai Eminescu.