Vechiul Cămin al Muncitoriului

Istoric

În anul 1912, organizația locală a Partidului Social Democrat a primit acceptul de la autorități să construiască Căminul Muncitoresc pe un teren din centrul vechi, pe actuala stradă Paris. Căminul Muncitoresc a fost inagurat în data de 1 mai 1913.
Unul din liderii Partidului Social Democrat Central, Dezső Bokány, ținuse un discurs de deschidere, în prezența unui auditoriu numeros.

Primarul Aradului de atunci, Lajos Varjassy, și-a adresat bucuria și mulțumirea în numele arădenilor cu privire la lupta câtorva cetățeni pentru a înființa o instituție atât de complexă, dorindu-i mult success în activitate. Spre amiază, pe Bulevardul Revoluției a fost organizată o defilare.

Paginile de istorie relatează faptul că aproximativ trei mii de oameni s-a îndreptat spre Piața Catedralei, loc în care s-a desfășurat o adunare cetățenească. În seara aceleași zile, în Sala Festivă a Căminului Muncitoresc, a fost organizat un bal și un program artistic pentru cei prezenți.

În anul 1929, după ce Căminul își întrerupsese de câteva ori activitatea, clădirea va fi confiscată de către autorităţile locale. Peste câțiva ani, Confederaţia Generală a Muncii reușește cu greu să răscumpere clădirea, însă regimul lui Carol al II-lea îl confiscă din nou înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial.

Arhitectură

Clădirea a fost realizată conform schițelor celor doi arhitecți arădeni Reisinger și Fodor. Căminul a fost conceput în stil secession. Clădirea cu două etaje superioare este amplasată pe colţ, deasupra clădirii înălţându-se un turn cu o sferă, ornament ce simbolizează solidaritatea oamenilor muncii.

În timpul celui de-al doilea război mondial, sala de teatru existentă în faza inițială a fost demolată. De atunci clădirea a suportat doar câteva mici modificări aduse la nivelul turnului, în rest aspectul inițial a rămas același. În incinta acestui Cămin au fost amenajate încăperi pentru birouri, 2-3 biblioteci, 3 săli pentru evenimente culturale și încă două săli pentru ședințele de consiliu. Sala mare a Căminului avea o capacitate de 150 persoane.

Curiozități

Pentru ca această clădire să poate fi construită, s-a făcut o donație bănească din partea unui muncitor arădean, Jakab Perveiller care a emigrat în SUA, la New York, loc în care a reușit să organizeze o colectă specială cu suportul financiar al muncitorilor arădeni emigrați.

Un reper în istoria acestui Cămin este toamna lui 1918, când în incinta clădirii s-a instalat Consiliul Muncitoresc Arădean. Tot cu acest prilej istoric, au fost desemnaţi trei dintre delegaţii care îi vor reprezenta pe socialiștii arădeni la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, pentru a susține idealul Unirii Transilvaniei cu România.

În decursul anilor 1921-1923, în incinta acestui Cămin și-a desfășurat activitatea „Organizaţia revoluţionară a tineretului din Arad” aceasta fiind prima organizaţie socialistă de acest tip de pe teritoriul României.