Vila lui Ödön Nachtnébel, situată pe strada Elena Ghiba Birta, la numărul18, construită în 1911 după planurile lui Milan Tabacovici, este o casă de raport cu parter şi un etaj, a cărei faţadă îmbină armonios decorul floralo-vegetal al feroneriei cu lemnul sculptat şi cu mozaicul cu flori şi păsări pe un fond verde-auriu, toate conferindu-i o notă de unicitate. În acest frumos edificiu a locuit Borsos-Nachtnébel Ödön (1894–1951), un renumit doctor maghiar, patolog și profesor universitar.
Nici un vot
Se încarcă...Istoric
Tatăl lui Ödön Nachtnébel a fost ultimul Inginer șef maghiar al orașului Arad. Între anii 1899 şi 1911 a urmat cursurile Școlii elementare din Arad, precum şi a Gimnaziului de băieți . Odon și-a dorit să devină medic, astfel încât s-a decis să studieze limbile latină şi greacă, învățând totodată și limbile germană, franceză și engleză.
Între anii 1911 şi 1919, a studiat în cadrul Universității “Pázmány Péter” la Facultatea de Medicină din Budapesta timp de 42 luni. Studenția la medicină este întreruptă, fiind chemat ca ofiţer pe front, servindu-și țara în timpul primului război mondial.
În 1919, I se acordă diploma de medic cu onoruri, devenind în același an cercetător al Institutului în cadrul Departamentul de Patologie. În 1919, s-a căsătorit cu Anna Bahr, cu care a avut trei copii: Anna (1920), Bela (1923) şi Tibor (1927).
În perioada anilor 1926-1929, Odon a lucrat ca cercetător în Berlin, Paris și Marsilia. În 1931 a fost chemat la New York (Rochester) pentru a lucra ca cercetător alături de renumitul om de știință G. H. Whipple, care mai târziu a fost laureat al Premiului Nobel.
Ödön Nachtnébel a devenit medicul şef al Spitalului “Sfântul Ioan”, loc în care și-a continuat cercetarea ca patolog. În 1936 devine profesor la Facultatea de Medicină din cadrul Universității “Tisza István”. Iar la scurt timp, în 1943 este desemnat Decan al aceleași Facultăți de Medicină.
În 1949 a emigrat alături de familia sa în Statele Unite, stabilindu-se în partea de vest. La Universitatea din Portland (statul Oregon), Ödön Nachtnébel a activat ca cercetător în medicină, iar mai apoi, în 1950, la Omaha (Nebraska), Universitatea Creighton l-a invitat să se alăture echipei de cercetători din Institutul de Patologie . Ödön Nachtnébel decedează în Nebraska în anul 1951.
Arhitectură
În Aradul de la sfârșitul sec. al XIX-lea, clasa mijlocie cu o forţă economică în creştere s-a orientat către cele mai noi curente din Europa Centrală privind iniţiativele și conceptele arhitectonice urbane. Arhitecţi pregătiți în idiomul secession în centrele imperiului Austro-Ungar au construit pentru familiile întreprinzătorilor locali arădeni numeroase şi ambiţioase imobile de raport care marchează indubitabil, până astăzi, contextul urban în centrul acestor oraşe.
Secesiunea vieneză a fost o mișcare artistică apărută în 1897 la Viena. Mișcarea a reunit mai ales artiști plastici, pictori, graficieni și arhitecți, care s-au rupt de tradiția istoristă, dominantă în vremea respectivă în Europa și America de Nord, de unde numele de Secession.
Termenul de “secesiune”, o variantă germană a curentului “Art Nouveau” apărut în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, s-a aplicat în cercurile artistice tuturor eforturilor de desprindere din vechile tipare, căutându-se căi de combatere a sărăcirii și uniformizării comportate de standardele producției industriale.
Curiozități
Emilian (Milan) Tabaković, arhitectul acestei impunătoare clădiri, s-a născut în 2/14 august 1860, la Arad, într-o familie de creştini ortodocşi sârbi, cu originile în Herţegovina. În perioada 1892 – 1912 a realizat planurile de arhitectură sau a fost antreprenorul în construcţii al unui mare număr de clădiri – de la case familiale, la edificii economice, culturale şi religioase de mare anvergură: Palatul Neuman, Palatul Liceului Economic, Palatul Episcopal Sârbesc, Templul Masonic sau Palatele ce adăpostesc azi Spitalul de Pediatrie, Spitalul ORL sau Spitalul TBC etc.
Scriitorul maghiar Honti József îi dedică o lucrare lui B.N.Ödön în care menționează amintirile profesorului. Lucrarea a apărut în publicația maghiară “Orvosi Hetilap”, 2001.
Obiective turistice similare
Clădirea este o casă tipică a burghezului şvab înstărit, fiind construită în prima jumătate a secolului XIX. Clădirea a purtat câteva elemente a stilului barocului târziu în special ornamentaţia.
„Castelului Nopcsa”, Clădirea cu două nivele a fost construită la intersecţia secolelor XVIII-XIX. în stilul conacelor de provincie de către familia conte Zselánszky.
Vila inginerului-arhitect Sándór Reisinger, str. Octavian Goga, nr. 2, construită după planurile proprietarului, se remarcă prin brâul cu mozaic amplasat deasupra ferestrelor.
