Mănăstirea Eperyes este situată la Est de oraşul Lipova, pe malul sudic al rîului Mureş, în apropierea localităţii Chelmac, comuna Conop. Chiar şi astăzi se mai pot observa urmele abaţiei benedictine “Eperyes”, precum şi ruinele unui mic castel-cetate medieval, ridicat probabil de familia Patoch de Eperyes / de Iregd, între cele două secole XIV - XV.
În Evul mediu, localitatea Chlemac aparţinea de comitatul Arad, iar în secolul al XV-lea intră în posesia familiei nobiliare Patocsi, care avea aici şi o cetate, a cărei ruine sunt vizibile şi astăzi.
Prima atestare documentară datează din 1717, odată cu recensământul efectuat de austrieci după ocuparea Banatului. Tocmai în aceste documente este menţionată localitatea Chelmac cu 20 de case. Pe urmă, localitatea va figura şi pe harta contelui Mercy, cu denumirea germanizată “Kelmak”.
În anul 1779, Chelmacul a intrat sub administraţia comitatului Timiş, odată cu trecerea întregii zone în proprietatea erariului (fiscului). Până în 1845 a rămas în proprietatea statului.
Informaţiile rămase sunt destul de restrânse despre mănăstirea Eperyes. Nu se cunosc nici anul înfiinţării, nici patrocinul abaţiei. Documentele vremii atestă faptul că în anul 1177 aici funcţiona deja o mănăstire, iar pământurile sale erau în vecinătatea posesiunilor ordinelor călugăreşti ale Aradului.
Ultima informaţie despre abaţia Eperyes datează din anul 1233. În „Diplomă Sării” - Acordul de la Bereg - regele Andrei al II-lea conferă mănăstirii dreptul la 3.000 de bolovani de sare. Lipsa informaţiilor documentare îi îndeamnă pe istorici să considere că abaţia Eperyes a fost devastată în timpul invaziei tătare din 1241.