Ansamblu urban Pâncota

Curiozităţi

Clădirea Hanului vechi/Fosta Poştă/Închisoarea Zărandului

Edificiul în care astăzi funcţionează Primăria Oraşului Pâncota a fost de-a lungul celor peste două secole de existenţă, închisoare, staţie de poştalion, han şi poştă.

Clădirea fostei închisori domeniale a fost ridicată din ordinul Mariei Tereza la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Cu ocazia lucrărilor de restaurare realizate în anii 1980, s-a descoperit gravat pe unul din pereţii clădirii anul 1780. Anul construcţiei nu este cunoscut cu exactitate.

Această clădire îndeplinea iniţial două roluri importante. O parte din clădire, împreună cu subsolul, erau destinate închisorii domeniale, de unde provine denumirea locală de ,,Închisoarea Zărandului”. Cealaltă parte a clădirii a fost destinată administraţiei fiscale, aici adunându-se dijmele.  Acest fapt este menţionat într-un proces verbal de predare a domeniului către baronul Iozsef Dietrich din anul 1822. În decursul istoriei, clădirea a servit ca sediu al unor instituţii de interes local: staţie de poştalion, han şi poştă.

Staţie pentru poştalioane a existat aici până în anul 1890, când s-a dat în folosinţă calea ferată Arad-Brad, iar poşta şi telefoanele au funcţionat în această clădire până în anul 1943. De aici probabil s-a păstrat până în zilele noastre denumirea de ,,Poşta Veche”.

Lucrările recente de reparaţie a clădirii au scos la iveală un tunel subteran bine consolidat cu zidărie de cărămidă arsă, ce făcea legătura între ,,Închisoarea Zarandului” pe sub actuala stradă Tudor Vladimirescu şi clădirea de pe cealaltă parte a drumului, unde se pare că locuiau oficialităţile care se ocupau de administrarea şi paza închisorii.

Această clădire va deveni ulterior Hotelul ,,Crucea Albă” din Pâncota. Un Han cu acelaşi nume a existat şi în oraşul Arad, astăzi el având numele de “Hotel Ardealul”.

Castelul Dietrich Schulkowsky

Castelul Schulkowsky a fost ridicat în anul 1840, devenind o clădire reprezentativă pentru barocul arădean.

Moșia Pâncotei, pe care se află castelul nobiliar, s-a aflat întâia oară în proprietatea familiei nobiliare Losonczy, apoi a intrat în posesia familiei nobiliare Gyulay, iar mai apoi s-a aflat în posesia prințului Rajnald de Modena, până în anul 1822.  La scurt timp, moșia Pâncotei a fost achiziționată de către baronul Iosif Dietrich.

Baronul Iosif Dietrich a fost un iubitor de frumos și de artă, fapt demonstrat prin vizitele la castelul său a unor personalități de talie internaţională precum compozitorul Franz Liszt sau scriitorul maghiar Jokai Mor.

După ce baronul Dietrich a decedat, proprietatea de la Pâncota a intrat în posesia ginerelui său, prințul polonez Iosif Schukowschi. Odată cu venirea lui Schulkowschi la castel, moşia întreagă va intra într-un declin continuu.

Odată cu moartea primei soții, baronul s-a recăsătorit cu o actriță originară din Budapesta, renumită pentru stilul de viață costisitor. Din acest motiv, moşierul Schulkowschi a fost nevoit să-și vândă succesiv proprietățile, iar în cele din urmă chiar și castelul din Pâncota.

Castelul a ajuns în posesia unor evrei negustori care l-au întreţinut prin intermediul unei companii anonime.

După finalizarea celui de-al Doilea Război Mondial, vechia moşie şi palatul au fost naționalizate.

Clădirea este structurată în forma literei de “U”, cu trei aripi.

Fațada principală este bogat ornamentată iar acoperișul are țigle în formă de solzi. În interior încăperile sunt spațioase, iar sufrageria are o valoare artistică datorită ușilor de fier forjat și grilajelor de pe ferestre.

Până de curând, în incinta vechiului palat nobiliar, a funcţionat Primăria oraşului Pâncota.